BLOOD-KISSED SKY (DARKNESS BEFORE DAWN #2)

There’s nowhere left to hide.

I thought vampires were our enemies – they controlled our lives, isolated our cities, and demanded our blood – until I met Victor. With Victor taking over as the new Lord Valentine, things were supposed to get better. Instead, they’re worse than ever.

Day Walkers, a new breed of vampires who can walk in the sun, are terrorizing the city. Blood supplies are low, and if Victor’s vampires don’t get enough, they will become infected with the Thirst – a disease that will turn them into mindless killers.

To stop it, I must journey across the desolate wasteland to the very place where the sickness began. I can only hope that the answers that await me are enough to save us all . . . before it’s too late.

 

Coperta primului volum:

 

Anunțuri

ATINGEREA MEA E LETALĂ. ATINGEREA MEA E PUTERE.

SPULBERA-MĂ, Cartea întâi din seria ATINGEREA LUI JULIETTE de TAHEREH MAFI

NU MĂ POŢI ATINGE”,
îi şoptesc.

MINT,
e ceea ce nu-i spun.

EL MĂ POATE ATINGE,
e ceea ce n-o să-i spun niciodată.

TE ROG, ATINGE-MĂ,
e ceea ce vreau să-i spun.

Dar când oamenii mă ating,
se întâmplă anumite lucruri.

Lucruri ciudate.

Lucruri rele.

LUCRURI FATALE.

Suntem într-o lume care se destramă, stăpânită de foamete şi violenţă.  Bolile distrug populaţia, nu mai există păsări care să zboare, iar norii arată ciudat. Restauraţia, facţiunea politică menită a salva o lume muribundă, dar care, îmbătată de putere, a devenit despotică, domină vieţile şi gândurile tuturor.  Ecosistemul  a fost distrus de abuzurile oamenilor, iar unul dintre rezultate este apariţia unor persoane cu abilităţi ciudate. Printre ele se numără şi Juliette, a cărei atingere e fatală. Nimeni nu ştie de ce e aşa, dar Restauraţia a găsit soluţia – după şaptesprezece ani în care a fost ostracizată de părinţi, colegi de şcoală şi întreaga comunitate, Juliette este închisă într-o celulă, căci atâta vreme cât nu poate să facă rău, nimănui nu-i pasă de ea.
Timp de 264 de zile, Juliette stă singură între patru pereţi, în 13 metri pătraţi de spaţiu. Însă lumea începe în sfârşit să se răzvrătească, iar conducătorii s-au răzgândit: poate că ceea ce pare a fi blestemul lui Juliette ar putea fi folosit cumva, poate că este exact arma de care au ei nevoie acum. Iar Juliette, după cele 6 336 de ore petrecute în singurătate, trebuie să aleagă: să fie pionul lor sau să lupte împotriva lor.

În acest roman de debut absolut electrizant, Tahereh Mafi prezintă o lume la fel de fascinantă precum cea din Jocurile foamei şi deapănă o poveste palpitantă, cu un super-erou, ce reaminteşte de The X-Men. Având un întreg arsenal de romance, pasiuni arzătoare, intrigi malefice şi suspans, Shatter Me este o distopie plină de prospeţime şi originalitate – piperată cu o doză de paranormal – care în mod sigur îi va lăsa pe cititori nerăbdători să afle continuarea.

  • DREPTURILE DE TRADUCERE AU FOST DEJA VÂNDUTE ÎN 20 DE ŢĂRI
  • DREPTURILE DE ECRANIZARE AU FOST ACHIZIŢIONATE DE STUDIOURILE TWENTIETH CENTURY FOX

TAHEREH MAFI are 24 de ani şi s-a născut într-un orăşel din Connecticut, fiind mezina unei familii de imigranţi iranieni. În prezent locuieşte în districtul Orange din California. A absolvit Universitatea Soka din Aliso Viejo, California, şi este cunoscătoare a opt limbi străine. A călătorit în toată lumea, petrecându-şi un semestru în Barcelona, unde a avut posibilitatea să studieze literatura spaniolă.
Spulberă-mă este cartea ei de debut şi primul volum din trilogia Atingerea lui Juliette.

Cartea are 352 de pagini, formatul 13×20 cm şi va fi cartonată cu supracopertă. Preţul de listă: 34,90 lei. La precomandă veţi beneficia de reducerea de 25% şi de transport gratuit.

Pentru mai multe informaţii despre autoare şi roman, puteţi accesa site-ul:www.taherehmafi.com.

Trailerul oficial al cărţii

WISHLIST (1): BIRTHMARKED DE CARAGH M.O’BRIEN

In the future, in a world baked dry by the harsh sun, there are those who live inside the walled Enclave and those, like sixteen-year-old Gaia Stone, who live outside. Following in her mother’s footsteps Gaia has become a midwife, delivering babies in the world outside the wall and handing a quota over to be „advanced” into the privileged society of the Enclave. Gaia has always believed this is her duty, until the night her mother and father are arrested by the very people they so loyally serve.

Now Gaia is forced to question everything she has been taught, but her choice is simple: enter the world of the Enclave to rescue her parents, or die trying.

A stunning adventure brought to life by a memorable heroine, this dystopian debut will have readers racing all the way to the dramatic finish.

RECENZIE: DIVERGENT DE VERONICA ROTH

REZUMAT:

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.
În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfîşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

OPINIE PERSONALA:

wow  nu, WOOW! Cartea asta a fost superba nu, extraordinara, nu, EXCEPTIONALA!

Am citit-o cu sufletul la gura!, Ultimele capitole au fost cutremuratoare! Beatrice e un personaj puternic, si foarte bine creat, autoarea a dat lovitura cu Divergent! Modul in care scrie e exceptional, are un talent rar intalnit.  Pot spune ca depaseste Jocurile Foamei, si ca merita in deplin titlul de Cel mai bun roman fantasy pentru adolescenti al anului 2011.

La fel ca si in Jocurile Foamei sau Eve, lumea e una distorsionata! Imi puteam imagina cu foarte mare usurinta lumea care incearca sa o descrie autoarea, dar cand ma gandeam la cum ar fi daca lumea noastra ar fi ca aceea, ei bine gandul acela nu puteam sa-l „digerez” prea bine si era si foarte greu de inchipuit.

Beatrice Prior traieste in factiunea Abnegatiei, adica cei altruisti. Traieste impreuna cu parintii ei si cu fratele sau, Caleb! Abnegatia este factiunea cea din urma, intre Abnegatie si Eruditie (cei inteligenti) se duce o batalie… Ziua in care Beatrice si Caleb va trebui sa-si dea testul de aptitudini ca sa stie carei factiuni sa se alature si sa-i fie dedicati tot restul zilelor se apropie.  Caleb scapa fara probleme, dar lui Beatrice ii este data o veste cumplita, este Divergenta! Ce inseamna asta? Nici ea nu stie, dar un lucru ii este clar, daca cineva afla asta, ea va fi moarta!

Beatrice nu stie ce sa faca acum! Sa ramana langa parintii ei in Abnegatie si sa fie nefericita sau sa ii paraseasca si sa-si aleaga factiunea careia crede ca ii apartine cu adevarat?

Odata ce ea alege factiunea careia ii va fi loiala tot restul vietii (Factiunea inaintea sangelui, dupa cum se spune) Rivalitatea este mare! Este atrasa de Four, dar are loc iubirea in viata pe care a ales-o Beatrice? Dar curand afla ca viata ei este in pericol si afla un adevar cumplit care o va zgudui.

Care este acest adevar? Ce factiune alege Beatrice? Va reusi fata sa-si gaseasca dragostea adevarata? Cine ii sunt cu adevarat prietenii? A ales factiunea corecta? Dar mai presus de toate, Ce inseamna sa fii Divergent? Toate aceste lucruri le veti descoperi in acest fascinant thriller distopic.

NOTA: 5+/5

CITAT:

„Cu decenii in urma, stramosii nostri au inteles ca nu ideologiile politice, crezurile religioase, deosebirile de rasa sau de nationalitate sunt de vina pentru razboaiele din lume. Mai degraba, au tras concluzia ca de vina este personalitatea umana… inclinatia omenirii catre rau, in oricare forma ar fi. Ei s-au impartit in factiuni care cauta eradicarea acelor insusiri considerate de ei raspunzatoare pentru neoranduiala lumii.”

IN STRAINATATE: WITHER (THE CHEMICAL GARDEN #1)

Ma uitam pe goodreads si am gasit o carte distopica foarte interesanta care cred ca merita citita. Mai jos va las rezumatul cartii tradus.

Intr-un viitor apropiat, toti nou nascutii au incorporata o bomba genetica a timpului. Barbatii traiesc pana la 25 de ani iar femeile pana la 20. Femeile sunt sechestrate si fortate sa se casatoreasca ca sa evite ca rasa umana sa diaspara de pe fata Pamantului. Cand Rhine, o fata de 16 ani este sechestrata ca sa fie vanduta unui barbat milionar, o asteapta o lume privilegiata. Tanarul ei sot, Linden o iubeste la fel de mult ca pe celelalte sotii, dar Rhine vrea doar sa scape, desi trebuie sa-l infrunte pe socrul ei, care nu o sa se clinteasca de la nimic pentru a gasi un antidot pentru virusul care ameninta viata fiului sau, dar pentru asta va trebui sa lase cateva cadavre in spatele sau.
Cu „Wither”, tanara scriitoare Lauren DeStefano incepe fascinanta trilogie „Gradina Chimica” cu o eroina din timpurile noastre o sa ne aventureze intr-o calatorie plina de aventura si romanta, intr-o lume care este pe cale de disparitie.

Puteti comanda cartea AICI

Ce parere aveti?

DESPRE DISTOPII MAI MULT SAU MAI PUTIN REALE

Veronica Roth: „Am vrut să explorez natura umană şi pervertirea ei“

Are 22 de ani și deja a cucerit lumea, cu Divergent, primul volum al unei trilogii distopice apărute la editura Leda. La sfârșitul acestei primăveri va apărea Insurgent, cel de-al doilea volum, iar prima carte este deja în curs de ecranizare. Ce și-ar mai putea o scriitoare atât de tânără? Descoperiți răspunsul Veronicăi Roth în acest interviu exclusiv pentru BookMag:

Cum şi de ce ai început să scrii, a existat un anume factor declanşator?

Am început să scriu pentru că am decis că eram prea mare ca să imaginez poveşti în curtea din spatele casei. Apoi am descoperit că puteam crea acele lumi imaginare în scris. Cred că eram în clasa a cincea sau a şasea când am început. Încerc să-mi urmez curiozitatea. Asta am făcut cu Divergent ─ am fost curioasă în privinţa fobiilor şi cum pot fi tratate, şi faptul că am aflat despre asta m-a ajutat să imaginez procesul de iniţiere din facţiunea Neînfricarea. În prezent, mă interesează aurora boreală şi organizarea socială a furnicilor. Habar n-am cum şi-ar putea găsi locul aceste lucruri într-o carte, dar nu-mi fac probleme ─ pur şi simplu caut să aflu ce mă interesează, scriu despre lucrurile la care se întoarce mintea mea, şi apoi văd ce se întâmplă.

De unde te inspiri?

Dintr-o mulţime de locuri. Ascult muzică, citesc. Dar am descoperit că cea mai mare parte a ideilor pentru personaje şi poveste vine din surse mai ciudate ─ Divergent, de pildă, incorporează, printre altele, ceea ce învăţam la vremea respectivă la psihologie (în mare parte despre terapia cognitiv-comportamentală), ce studiam la orele de engleză (romanele despre ieşirea din adolescenţă) şi lucrurile cu care mă luptam spiritual în acea perioadă (încercând să fac ceea ce trebuie, nereuşind în mod constant, şi întrebându-mă care sunt implicaţiile spirituale ale acestui fapt). Uneori incorporez aceste surse ciudate în mod conştient, iar alteori ele îmi pătrund în minte fără să-mi dau seama, dar nu pot fi inspirată dacă nu absorb informaţii şi observaţii despre lumea din afara paginilor scrise.

Ai crezut dintotdeauna că menirea ta era să scrii literatură pentru tineri sau e vorba doar de povestea aceasta?

Am descoperit că cele mai multe dintre personajele care mă atrag au mai puţin de 18 ani. Există ceva fascinant la această vârstă ─ când eşti suficient de mare ca să iei singur decizii, dar nu suficient de experimentat ca să ştii ce să alegi. Fiecare luptă pare o chestiune de viaţă şi de moarte pentru că este perioada în care te formezi, în care devii ceea ce eşti. Aşadar, personajele, mai degrabă decât altceva, sunt cele care mă determină să scriu literatură pentru tineri. E posibil ca într-o zi asta să se schimbe, dar nu mă bazez pe acest fapt.

 Ce te-a atras către distopie? Dacă distopia e „noul modă literară“, cum crezi că va evolua literatura pentru tineri?

Întotdeauna mi-a plăcut genul distopic. Prima mea întâlnire cu el a fost prin The Giver a lui Lois Lowry, o carte plină de forţă, apoi 1984 a lui George Orwell şi Minunata lume nouă a lui Huxley. Dar niciodată nu mi-am spus: vreau să scriu o carte distopică pentru tineri. Când scriam Divergent, nu ştiam că asta era. Eu doar aveam povestea asta în minte, lumea asta şi personajul ăsta, şi s-a întâmplat să ajungă pe piaţă la momentul potrivit. Nu pot să prevestesc cum va evolua literatura pentru tineri, dar prevăd mult mai mult SF, pe lângă distopii, şi sunt foarte încântată şi fericită pentru asta. Sper că aşa va continua!

 Divergent poate fi interpretat în multe feluri: politic, filosofic şi spiritual. Când ai început să scrii, era un anume mesaj sau o temă pe care ai vrut s-o transmiţi?

Cred că e mult prea uşor să fii dur sau moralizator dacă vrei să comunici un mesaj într-o carte, aşa că nu o fac. Pentru mine, cel puţin, cărţile pe care le scriu reprezintă doar o explorare a lucrurilor la care mă gândesc, iar speranţa mea e că ele îi vor face pe oameni să se gândească la aceleaşi lucruri. Ceea ce am vrut să explorez în Divergent este natura umană şi felurile în care ne perverteşte cele mai bune intenţii, şi, pe de altă parte, cum în mijlocul haosului pot să apară oameni care fac bine. M-am întrebat ce înseamnă să fii moral, integru ─ mai precis, ce înseamnă să fii curajos ─ şi dacă asta e într-adevăr important. Iar dacă nu e, atunci ce e? Astea sunt întrebările mele. Sper că și cititorii au întrebările lor.

 Tris e un personaj cu o voinţă foarte puternică.  A fost uşor sau greu de creat? Aveți ceva în comun?

Cu Tris, am păstrat un echilibru ­între a o înţelege ─ ca să pot scrie uşor din perspectiva ei ─ şi a nu o înţelege ─ pentru a fi motivată să aflu mai multe despre ea. Au existat momente în cursul poveştii când a făcut lucruri la care nu mă aşteptam şi nici nu voiam ca ea să le facă, şi acele momente au fost dificile. Uneori încercam să scriu povestea într-un mod diferit, dar era ca şi cum ea nu m-ar fi lăsat. Întotdeauna trebuia să mă întorc la ceea ce ar fi ales Tris,  fie că era o alegere bună sau una proastă.

Tris şi cu mine avem o mulţime de lucruri în comun. Amândouă ne simţim stângace în societate, suntem cam prea serioase pentru binele nostru, tindem să fim directe şi categorice, amândouă simţim nevoia copleşitoare de a ne înfrunta temerile. Ea e mai curajoasă decât mine, dar eu am ceva mai multă compasiune. Cred că mă ajută să înţeleg unele lucruri despre mine, dar în acelaşi timp este suficient de diferită pentru ca eu să consider că fiecare hotărâre pe care o ia e o nouă descoperire.

 În cursul scrierii romanului, ţi-ai dat seama că te ataşezi mai mult de un anume personaj? Şi invers, ai descoperit că vreunul te irită?

Există câteva personaje pe care am ajuns să le îndrăgesc. Four, instructorul lui Tris, e unul dintre ele, pur şi simplu pentru că  eu simţeam că el a avut o viaţă personală dincolo de ceea ce vedea Tris, cu un trecut pe care ea a reuşit să îl descopere pe măsură ce acţiunea înainta. Chiar şi atunci când nu era în preajma lui Tris, simţeam că ştiu ce face, prin urmare era foarte real pentru mine. Dar în afară de Four, îmi plac adversarii. Eric, de pildă, este groaznic, şi asta îmi place grozav. La fel e şi cu Peter. Singurele personaje care mă irită sunt cele pe care le stăpânesc cu greu, aşa că m-am simţit frustrată în cazul lui Caleb, fratele lui Tris, şi al lui Will, amicul ei. Dar după ce m-am gândit mai bine la povestea lor, am ajuns să-i plac mult mai mult.

 Drepturile de ecranizare ale primei cărţi au fost achiziţionate înainte să începi să scrii celelalte două volume ale trilogiei. Faptul că îţi vei vedea personajele prinzând viaţă pe ecran a schimbat firul poveştii? Ai început să scrii mai cinematic?

Ştii, cred că acesta este felul în care scriu eu în mod obişnuit. Cred că uneori ne imaginăm cum se desfăşoară acţiunea, împrejurimile ─ toate lucrurile la care oamenii se gândesc atunci când se face un film, şi pe urmă doar le aştern pe hârtie, aşa că de fapt nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Cred că ar fi fost diferit dacă distribuţia ar fi fost stabilită în timp ce eu scriam, pentru că atunci nu aş fi reuşit să separ actorii de personaje, dar acum totul e încă în imaginaţia mea. Nu cred că ar fi îngrozitor, dar aş prefera să păstrez cărţile aşa cum sunt, să nu devină încă ceea ce se întâmplă în lumea reală, ci doar ce se întâmplă în lumea mea imaginară.

 Am fost foarte impresionată de Divergent, pentru că ai reuşit atât de multe într-o singură carte ─ şi laInsurgent miza este mai mare.  E mai greu să scrii o a doua carte?

Mulţumesc! Cu siguranţă, e mai greu să scriu a doua carte. Am scris prima carte fără să ştiu dacă aveam să las pe cineva să o citească, aşa că m-am simţit suficient de relaxată să mă pot amuza şi să nu mă grăbesc ca să fac greşeli imense. Cu a doua, mi-am impus singură anumite constrângeri, pentru că ştiam că va fi citită. Mi-a luat mult timp ca să-mi dau seama cum să îndepărtez acele constrângeri şi să mă simt liberă să scriu ca înainte. Din fericire, se pare că mi-am regăsit acea libertate.

Perspectiva ta actuală de adult sau perspectiva de adolescent este cea care a dus la crearea facţiunilor? Cine crezi că s-ar potrivi mai uşor unor categorii în societatea noastră contemporană ─ adolescenţii sau adulţii?

Mai degrabă decât vârsta, alte aspecte ale identităţii mele se leagă de facţiuni. Sistemul facţiunilor reflectă convingerea mea despre natura umană ─ că putem transforma chiar şi ceva bine intenţionat precum virtutea într-un ideal sau un lucru malefic. Şi că virtutea ca scop în sine este inutilă pentru noi. Am petrecut o mare parte a adolescenţei încercând să fiu pe cât de „bună” era posibil, pentru a-mi dovedi valoarea oamenilor din jurul meu, mie însămi, lui Dumnezeu, tuturor. Doar acum îmi dau seama că nu sunt în stare să fiu cu adevărat „bună“ şi că motivele mele pentru a căuta să obţin virtutea sunt cele care necesită o rectificare, mai degrabă decât purtarea mea.  Într-un fel, Divergent este redarea în scris a acestei înţelegeri a mele ─ toată lumea în societatea lui Beatrice consideră că virtutea este scopul, soluţia finală. Eu cred că asta este puţin deformat. În adâncul inimii toţi iubim şi în acelaşi timp urâm categorisirile ─ ne place să avem un control deplin asupra propriilor identităţi, dar urâm să fim restricţionaţi ─ şi niciodată nu le-am iubit şi le-am urât mai mult decât atunci când eram adolescentă. Aşadar, deşi auzim o mulţime de lucruri despre găşti de liceu, eu cred că adulţii se clasifică între ei la fel de des, doar că în feluri mai subtile. Asta e o tendinţă periculoasă, care începe în adolescenţă.

 Ce autori, cărţi sau idei te-au influenţat?

Oh, Doamne, multe! Cărţi: The Giver de Lois Lowry, Minunata lumea nouă a lui Aldous Huxley, 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, Dune de Frank Herbert, seria AnimorfiHarry Potter, orice de Flannery O’Connor (are un fel incredibil de a te face să urăşti un personaj şi pe urmă să-ţi dai seama că semeni cu el)… aş putea continua la nesfârşit.

Idei: Psihologie! Terapia de expunere, experimentele Milgram privind acordul de supunere în faţa unei autorităţi, tulburările de anxietate, fobiile, dinamica de grup. Credinţa îmi modelează felul în care văd lumea, aşadar în mod inevitabil îmi modelează scrisul, dar asta nu e ceva intenţionat. Conceptul de monomit (am învăţat despre el în clasa a şasea şi nu l-am uitat niciodată). Şi idei de scris: majoratul, influenţa personajelor. O să mă opresc aici.

Ce carte citeşti acum şi cum te-a influenţat ─ dacă a  făcut-o?

Tocmai am terminat  Imaginary Girls de Nova Ren Suma, pe care aş numi-o „contemporană cu o întorsătură paranormală” sau ceva în genul ăsta. Este despre o fată a cărei soră are un soi de magnetism foarte puternic în interiorul unui anume oraş, şi cum dragostea dintre ele distruge unele lucruri şi reface alte lucruri. A fost plăcut să citesc o carte cu adolescenţi care vorbeşte despre două surori în loc de romance. Este genul acela de carte care te face să îndrăgeşti un personaj şi apoi să urăşti acelaşi personaj  şi pe urmă să-l iubeşti din nou ─ asta dovedeşte că oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci undeva la mijloc. Imaginary Girls mi-a dat mult de gândit, iar stilul a fost minunat, un lucru care îmi place întotdeauna.

Am mai citit recent The Near Witch de Victoria Schwab. O să încep The Scorpio Races de Maggie Stiefvater. Sunt la jumătate cu The Cloister Walk de Kathleen Norris. Şi abia aştept să citesc The Pledge de Kimberly Derting.

Copilăria ţi-a influenţat scrisul?

Când eram mică, mama mea îmi citea în fiecare seară, aşa că aş putea spune că de acolo a început dragostea mea pentru cărţi. Şi, dacă mă plângeam vreodată că eram plictisită, mama mea spunea: „plictiseala e interzisă“, aşa că bănuiesc că s-ar putea spune că regulile casei noastre cereau să fiu creativă. Dar a funcţionat, pentru că ieşeam afară în fiecare zi şi inventam lumile şi scenariile alea complicate, iar când am crescut prea mare ca să mă mai joc de-a imaginatul, am început să aştern totul pe hârtie. Bună treabă, mami!

 Spune-mi câteva dintre cărţile tale preferate. Crezi că influenţa lor se regăseşte în Divergent?

Unele dintre cărţile mele preferate m-au influenţat în Divergent, altele nu. Gilead de Marilynne Robinson şiWise Blood de Flannery O’Connor, de exemplu, probabil că nu. Dar 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, The Giver de Lois Lowry? Absolut! M-au ajutat să-mi dau seama ce îmi place şi ce nu în science-fiction şi m-au făcut să înţeleg cât de departe pot merge cu povestea ─ Ender’s Game, de pildă, nu se fereşte niciodată de partea mai întunecată a naturii umane, şi eu am încercat să imit asta.

 Ai locuit în Europa, cum te-a influenţat această experiență? (în toamna lui 2011 Veronica Roth a stat o vreme în Cluj-Napoca – n.r.)

Cred că a contat, deşi e puţin cam prea devreme ca să-mi dau bine seama ─ ştiu că pe mine personal m-a influențat în mai multe feluri, şi sunt sigură că îmi va afecta şi scrisul. Ceea ce am scris aici a fost mai profund şi mai sigur de sine, ceea ce e ciudat, căci eu mă simt atât de nesigură în această ţară. Poate că prezenţa mea în România m-a făcut să-mi dau seama că, deoarece sunt atât de multe lucruri pe care nu le înţeleg ─ limba română, limba maghiară, cum e să fii dintr-o ţară care încă nu şi-a revenit pe deplin dintr-un regim comunist cumplit ─ pot să fiu sigură de lucrurile pe care le înţeleg, care sunt poveştile şi personajele mele, şi… limba engleză.

 

IN STRAINATATE: DELIRIUM SERIES DE LAUREN OLIVER

Delirium (Delirium #1)

Lena Haloway is content in her safe, government-managed society. She feels (mostly) relaxed about the future in which her husband and career will be decided, and looks forward to turning 18, when she’ll be cured of deliria, a.k.a. love. She tries not to think about her mother’s suicide (her last words to Lena were a forbidden “I love you”) or the supposed “Invalid” community made up of the uncured just beyond her Portland, Maine, border. There’s no real point—she believes her government knows how to best protect its people, and should do so at any cost. But 95 days before her cure, Lena meets Alex, a confident and mysterious young man who makes her heart flutter and her skin turn red-hot. As their romance blossoms, Lena begins to doubt the intentions of those in power, and fears that her world will turn gray should she submit to the procedure. In this powerful and beautifully written novel, Lauren Oliver, the bestselling author of Before I Fall, throws readers into a tightly controlled society where options don’t exist, and shows not only the lengths one will go for a chance at freedom, but also the true meaning of sacrifice. –Jessica Schein

 


Hana (Delirium #1.5)

In the world of Delirium, love is a disease. And like all eighteen-year-olds, Lena and Hana must take the cure.

At the start of their last summer of freedom, they were the closest of friends. Until Hana made a decision that tore them apart… In Delirium, we heard from Lena. Now, Hana gets to tell her side of the story. And nothing is what we first thought.

Hana is a powerful, moving and beautifully told original eBook short story, with a shocking twist that will leave you with your heart in your mouth.

 

 

Pandemonium (Delirium #2)

I’m pushing aside the memory of my nightmare,
pushing aside thoughts of Alex,
pushing aside thoughts of Hana and my old school,
push,
push,
push,
like Raven taught me to do.
The old life is dead.
But the old Lena is dead too.
I buried her.
I left her beyond a fence,
behind a wall of smoke and flame.

Lauren Oliver delivers an electrifying follow-up to her acclaimed New York Times bestseller, Delirium. This riveting, brilliant novel crackles with the fire of fierce defiance, forbidden romance, and the sparks of a revolution about to ignite.

EVE DE ANNA CAREY. RECENZIE.


REZUMAT:

O FASCINANTĂ AVENTURĂ DISTOPICĂ, PETRECUTĂ ÎN 2032, LA ŞAISPREZECE ANI DUPĂ CE UN VIRUS MORTAL A ŞTERS APROAPE ÎNTREAGA POPULAŢIE DE PE FAŢA PĂMÂNTULUI EVOCATIVĂ, ROMANTICĂ ŞI UNEORI ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE, EVE ESTE PRIMUL ROMAN DINTR-O NOUĂ TRILOGIE CAPTIVANTĂ, CU O EROINĂ DE NEUITAT.

În ultima noapte petrecută în şcoala de fete unde este elevă, Eve descoperă ceea ce se întâmplă în realitate cu absolventele – şi soarta cumplită care le aşteaptă.
Evadând din singurul cămin pe care îl cunoscuse vreodată, ea porneşte într-o călătorie lungă, presărată cu piedici înşelătoare, în căutarea unui loc în care să poată supravieţui. Pe drum îl întâlneşte pe Caleb, un băiat rebel şi dur, care trăieşte în sălbăticie. Separată de bărbaţi întreaga viaţă,
Eve fusese învăţată să se teamă de aceştia, dar Caleb îi câştigă treptat încrederea… şi inima. Când soldaţii încep să îi vâneze, Eve trebuie să aleagă între adevărata dragoste şi propria ei viaţă.

EVOCATIVĂ, ROMANTICĂ ŞI UNEORI ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE, EVE ESTE PRIMUL ROMAN DINTR-O NOUĂ TRILOGIE CAPTIVANTĂ, CU O EROINĂ DE NEUITAT.

OPINIE PERSONALA:

Am vazut cartea asta de cand a aparut la editura Leda, cel mai mult mi-a placut coperta care ma cucerise, dar subiectul cartii nu prea, adica era interesant dar o pusesem in lista cartilor de citit chiar la sfarsit, fara sa stiu ce greseala faceam, am inceput sa citesc cateva recenzii ale cartii care mi-au atras atentia si am decis sa o cumpar, asa ca ieri am plecat la Humanitas si am cumparat-o, cum am ajuns acasa m-am pus sa o citesc si sincer nu am mai putut sa o las din mana, te prinde de la prima pagina, am tot citit si citit fara sa i-mi dau seama ca trecusem de jumatatea cartii.

Lumea in care traieste Eve este atat de distorsionata, dupa ce un virus mortal a sters aproape 98% din suprafata pamantului, fetele si baietii au fost separati, fetele invatau la scoli unde li se spuneau ca barbatii erau cruzi, nemilosi, cele mai rele fiinte care puteau exista pe fata pamantului, dar desigur din aceasta categorie, regele Noii Americi, era exceptia, fetele nu mai vazusera un barbat de aproape 10 ani, in afara portretele regelui care erau afisate pe peretii scolii.  Eve este clasa a doisprezecea, este pe punctul de a absolvi si de a fi transferata. Fetelor de la Scoala li se spunea ca dupa absolvire aveau sa fie duse sa invete meserii, sa faca ce vor… doar cu o zi inainte de marele moment, Eve afla adevarul, locul unde aveau sa fie transferate, tot cea ce ascultase de cand era in acea scoala nu fusesera decat minciuni, sincer mie imaginea care a vazut-o Eve pe cealalta parte a lacului pur si simplu mi-a dat fiori, doar sa i-mi imaginez era greu. Chiar inainte cu o noapte de absolvire Eve reuseste sa scape din scoala, lasand in spate pe prietenele ei. Pe drum i-l intalneste pe Caleb, un baiat care o salveaza pe tanara fata de la o primejdie, invatata sa ii fie frica de baieti, Eve nu are incredere in baiatul care tocmai ii salvase viata, dar treptat acesta reuseste sa ii castige increderea si inima, desigur drumul parcurs nu este unul usor, in fata acestei dragoste care se naste apar mai multe obstacole. Cand Eve este data in urmarire generala de catre soldatii regelui aceasta trebuie sa fuga ca sa i-si poata salva propria viata, dar trebuie sa aleaga intre siguranta vietii ei sau dragostea adevarata. Care este alegerea pe care o va face Eve? Veti sti acest lucru citind cartea.

NOTA: 5+/5

CITAT:

„La Scoala si in afara Scolii am crezut ca dragostea era o povara, ceva ce putea fi folosit impotriva ta. Am inceput sa plang, stiind intr-un final adevarul: dragostea este singurul adversar al mortii, singurul lucru indeajuns de puternic sa se lupte cu prinsoarea disperata a acesteia.”